My Other Blog

Rob PDV

Abia daca am vorbit cu Cassie in urmatoarele cateva zile si niciodata n-am fost mai recunoscator ca Sam si Marcus au mai ramas cu ea. In secunda in care am aterizat in Vancouver, am intrat inapoi in masinarie. Asa cum ma asteptam, eram urmarit si fotografiat fara pauza. Fanele erau pretutindeni. Cum de intotdeauna erau in preajma?

Imi lipsea Cassie cu disperare, dar nu ma puteam gandi sa o am aici, cu mine. Nu puteam sa confirm nimanui, dar devenisem mai mult decat convins ca ceva avea sa se intample. Nu mai mi-era frica pentru mine insumi, ci intotdeauna era Cassie cea pentru care mi-era frica. Incepusem sa beau ca sa pot dormi; nu mai avusesem vise in care ea era omorata, dar, fara doar si poate, inca mai vedeam scena aia. Acel singur vis ma afectase atat de profund incat eram hotarat sa o tin in siguranta, sa o tin departe.

Taylor ma invitase impreuna cu ceilalti colegi de platou la o seara in oras. Kings of Leon aveau un concert si aveam nevoie sa ies din nebunia asta, asa ca am fost de acord sa merg. Eram deja facut praf cand am fost indrumati spre locurile noastre. Kris s-a asezat in dreapta mea, asigurandu-se ca aveam la dispozitie un flux continuu de bere. Nici macar nu puteam sa vad restul grupului si m-am lasat pe spate sa ma bucur de muzica.

Cred ca poate si ea era la fel de pulbere ca si mine, incercand sa-mi vorbeasca peste muzica, aproape bagandu-si nasul in urechea mea ca sa se lipeasca mai tare. I-am simtit buzele miscandu-se pe pielea mea, dar habar n-aveam ce spune. S-a lasat pagubasa dupa o vreme si eu m-am pierdut in versuri, gandindu-ma la Cassie. Asa de pierdut cum eram, stiam ca Kristen incerca sa scoata o reactie din mine, sau din iubitul ei, sau din amandoi. Ar fi fost atat de usor sa ma aplec si s-o sarut. Eram convins ca eram fotografiati si stia si ea asta. Era un tip in spatele nostru umbland tot timpul cu telefonul, probabil trimitand pe Twitter fiecare miscare pe care o faceam.

Poate ca asta trebuia sa fac, ca sa o tin in siguranta pe Cassie. Ar sta deoparte daca ar crede ca se intampla ceva intre Kristen si mine. Ea m-ar parasi cu siguranta daca s-ar fi pus problema asa. Eram suficient de puternic pentru asta? Suficient de puternic sa fac ce e mai bine pentru Cassie? Capul imi vajaia de la alcool, abia mai puteam sa gandesc. Kris s-a aplecat din nou spre mine, m-am aplecat si eu spre ea, dar ea nu avea niciun rost, toata asta n-avea niciun sens. Nu mai puteam sa suport.

Aplecandu-ma in fata, am urmarit formatia. Am simtit mana ei pe spatele meu si m-am intors spre ea, uitandu-ma in ochii ei. M-am aplecat spre fata ei, buzele noastre aproape atingandu-se, mi-am trecut nasul peste obrazul ei pana la ureche, m-am oprit si i-am soptit „Kris, nu suntem pe platoul de filmare. Lasa-ma dracului in pace”.

***

Am stat in camera mea dupa asta, fara sa mai ies in oras din nou, exceptand filmarile. Intrasem intr-o rutina care avea probabil sa dureze o bucata. Stateam tolanit in pat, inconjurat de toate cele necesare. A trebuit sa rad; parca eram pe propria-mi insula. Laptop – check, telecomanda – check, telefon – check, scenariu – check, vodca dublu – check. Astazi adaugasem la lista ac si ata. Era timpul pentru a repara sau a distruge complet camasa mea favorita si trebuia sa fac o incercare s-o salvez. Am bagat ata peste reparatia pe care o facuse Cassie saptamana trecuta. Ea stia cat de mult iubeam eu camasa asta.

Am ras cand am incercat sa cos; ea avea sa plezneasca cand o sa vada asta. Pana acum nu discutasem ca ea sa vina aici. Am tot amanat spunand ca ea trebuia sa se concentreze in primul rand pe concertele ei. Era o saptamana aglomerata pentru ea cu Premiile AFI; inca ma simteam ca dracu ca nu puteam sa fiu acolo pentru ea si ii spusesem asta de fiecare data cand putusem vorbi.

Ea radea de grija mea „Robbie, am tot facut asta toata viata mea. Nu crezi ca daca era altfel decat pana acum, mama si tata ar fi venit sa ma vada? Am sa-mi amintesc momentul asta – tu vrand sa fii aici pentru mine, deoarece sunt sigura ca o sa te plictisesti destul de repede, asa cum s-a intamplat si cu parintii mei. Daca totusi continui sa te simti aiurea, incearca sa ajungi la unul din celelalte concerte. Am probabil vreo suta deja programate pentru anul viitor”.

Eram la fel de innebunit si disperat dupa Cassie, cum erau fanele mele cu mine. N-am putut sa-l mai tin pe Sam acolo, dar Marcus avea sa o supravegheze. Ea avea sa-si petreaca toata ziua, in fiecare zi, trecand din nou si din nou prin aceeasi bucata muzicala. Pana vineri, pozele cu Kristen si cu mine de la Kings of Leon aparusera peste tot pe net. Marcus mi-a spus ca Cassie se incuiase in camera ei muzicala. Canta in continuu de 12 ore, fara pauza. Ea rasese la el cand acesta isi aratase ingrijorarea si ii spusese ca asta era munca ei si ca se revansa pentru toata practica pe care o ratase cat timp fusesem eu acolo.

Ii spusesem adevarul despre ce se intamplase la concert, dar nu stiam ce efect va avea asupra ei vazand si pozele. Cum avea sa reactioneze la asta, asa ca, pentru a fii sigur, am vorbit cu ea chiar in noaptea aia. Vroiam ca ea sa auda, din nou, de la mine, ca nimic nu se intamplase. Daca Cassie ma vroia, eu eram al ei. Nimic nu avea sa se mai intample vreodata cu altcineva – niciodata.

Sambata seara erau Premiile AFI si eu imi doream mai mult ca niciodata sa pot fi acolo, cu ea. In ciuda a ceea ce ea spusese, sperasem sa-i pot face o surpriza. Am fost dezamagit cand toata chestia asta s-a prabusit. Summit ne stransese programul si nu se tocmea. Sub nicio forma n-aveam cum sa ajung acolo pentru diseara.

Il rugasem pe asistentul de productie sa inregistreze spectacolul pentru mine; vroiam sa fiu sigur ca prind fiecare imagine, cat de scurta, cu ea. Eram blocat pe platoul de filmare pentru tot restul serii; ei nu erau siguri daca vor mai avea nevoie de mine, asa ca a trebuit sa stau pe platou, pentru orice eventualitate. Pana la urma, am ajuns la mine in rulota, trecand prin canalele de televiziune, sperand sa gasesc ce cautam.

Intr-un final am gasit spectacolul pe un canal de cablu. Probabil ca prezentau o reluare, pentru ca era clar partea introductiva cu Covorul Rosu. M-am lasat pe spate cu bautura mea si am asteptat. Camera s-a mutat de pe reporter si, iat-o. Era cu spatele la camera tv, dar eu am stiut instantaneu ca era ea.

Purta o rochie lunga, alba, cu spatele gol si arata ca o zeita din mitologia Greciei. Din unghiul in care era prezentata pe ecran, aparea complet singura pe covor, o silueta alba pe o mare de rosu. Fusese aruncata in cusca cu lei, avand in fata, la propriu, un zid de fotografi cu flash-uri de aparate care pareau un foc de artificii. Mainile imi tremurau cand m-am intins dupa bautura. Incantam incet „intoarce-te, intoarce-te” avand nevoie disperata sa ii vad fata. Sa vad ca e ok, ca nebunia asta n-o sperie.

Ea si-a mutat mana stanga pe sold si si-a intors partea de sus a corpului si capul ca sa se uite peste umar, flash-urile luand-o razna, imortalizandu-i profilul. S-a intors un pic mai mult si se uita in spatele ei, direct in camera tv. Buzele ei s-au ridicat intr-un zambet care stiam ca e doar pentru mine. Nu m-am putut abtine sa nu ma intind in fata si sa ating ecranul televizorului cand camera a transfocat, aratand fata ei de foarte aproape.

Nu puteam sa descriu usurarea pe care am simtit-o. Ea era bine. Asta nu era lumea mea, era a ei; ea nu facea asta pentru mine. Drace, ea era al dracului mai buna decat mine la asta. Ce dracului imi faceam? Aveam nevoie de ajutor. Nu stiu cum am ajuns aici, dar asta, felul in care ma simteam, era gresit. Stiam asta. M-am ridicat si am varsat bautura in chiuveta si m-am asezat apoi la loc ca s-o urmaresc pe Cassie.

A mai stat acolo cateva secunde si apoi s-a intors complet, mergand spre camera de televiziune si spre reporter. „Domnisoara Adams, Domnisoara Adams. Putem sa vorbim cu dumneavoastra pentru un moment?” Cassie a zambit din nou si s-a oprit langa barbat. Am marait cand el a pus prima intrebare. „Unde este Robert Pattinson in seara aceasta? El nu a venit aici cu dumneavoastra?”

Cassie a ras, ochii ei stralucind si a clatinat din cap „El este cu Kristen. Doar glumesc. A vrut sa vina, dar n-a mai reusit sa ajunga. Cred ca se foloseste de filmarile la Eclipse ca scuza. Parintii mei si Rob sunt super plictisiti de toata publicitatea asta extravaganta. Eu doar muncesc aici; nu-i mai impresioneaza. Rob, o sa regreti atat de mult ca nu ai fost aici, in seara asta”. Ea a facut cu ochiul si a fluturat din mana in camera, zambindu-mi. A trebuit sa zambesc si eu si aproape ca am fluturat si eu din mana.

El a intrebat de Kristen si de fotografii. Ea a ras de chestia asta, clatinand din cap. Reporterul s-a mutat la rochia pe care ea o purta si la asteptarile ei in legatura cu evenimentul si interviul s-a incheiat. Ea trecuse drept o femeie frumoasa, talentata si increzatoare. Increzatoare in ea, cariera ei si, cel mai important, increzatoare in relatia noastra. N-a aratat niciun fel de emotii. Am clatinat din cap amintindu-mi cat de nervoasa era cand colegii mei de filmari au venit in vizita. N-am avut sansa sa vad restul spectacolului, s-a auzit un ciocanit la usa rulotei mele si cineva striga dupa mine sa ma intorc pe platou.

***

Avusese dreptate prezicand regretul pe care l-as avea. Primisem un telefon de la Nick, a doua zi, dimineata devreme. Cassie primise o gramada de critici favorabile pentru reprezentatia ei. Asta fusese in mod evident o afacere mai mare decat anticipasem noi. Nick spusese ca Summit isi facea griji in legatura cu popularitatea ei. Hollywood-ul o iubea si acum se incrunta la Summit pentru ca eu nu fusesem acolo s-o sprijin pe Cassie. Un bilet fusese rezervat pentru mine ca sa zbor peste doua saptamani sa-mi petrec weekend-ul cu ea; asta era ce puteau ei face cel mai mult cu programul de filmari. Am primit. Eram doar fericit ca aveam s-o vad pe Cassie din nou asa de curand.