My Other Blog

Rob PDV

Cand am auzit usa deschizandu-se, nici ca puteam sa ies mai repede din camera aia. Ce nebunie. M-am strecurat pe langa tipa despre care doar presupuneam ca e Melissa Moreland si practic am alergat pana la lift. Eram asa de innebunit ca nu puteam sa merg normal. Respirand cu greu, m-am gandit la tot ce mi-a zis ea. O credeam, chiar daca parea o nebunie. Nu arata ca o mincinoasa si nici n-o credeam in stare sa inventeze toata povestea aia si cu siguranta puteam spune ca nu era actrita, nimeni nu putea sa mimeze atat de bine neindemanarea.

Uitandu-ma la mainile mele, mi-am strans si apoi destins degetele de mai multe ori. Doamne, inca mai puteam s-o simt. Mi-aminteam ca m-am trezit in mijlocul noptii cu bratul infasurat in jurul ei. Sunt asa de prost, trebuia sa ma fi ridicat si sa plec, in loc sa adorm la loc. Mi-am trecut mana prin par si am tras de el. Probabil ca avusesem mana bagata in pantalonii ei toata noaptea.

Inchizand ochii am retrait senzatia de moliciune a pielii ei, caldura ei. Mana imi alunecase mai jos cand ea s-a miscat sa se ridice si acum degetele imi tremurau. Am gemut cand mi-am amintit. Daca s-ar mai fi miscat o data, degetele mele ar fi atins….Scuturandu-mi capul ca sa alung gandul acela, am intrat in lift si am apasat cu putere butonul pentru parter.

Ce situatie nebuneasca. Ce trebuia sa fac? Sa uit ca se intamplase? Sa ma gandesc ca a fost doar un alt interviu si gata? Avea dreptate, daca faceam plangere, prietena ei ar fi fost concediata cu siguranta, dar imi pasa? Daca ii spun lui Nick, probabil ca le va da in judecata pe amandoua fetele. Ce nebunie. Dupa tot ce s-a intamplat, nu ma simteam chiar foarte prost de reatia pe care am avut-o. Chiar m-am gandit ca fusese o inscenare. Incurcaturi ca asta o sa ma innebuneasca. Deja ma simteam la jumatea drumul spre nebunie.

Cand liftul a oprit la parter, mi-am tras sapca pe cap si am mers spre iesire. L-am rugat pe portar sa-mi cheme un taxi si am plecat de la hotel intr-o secunda. Rezemandu-mi capul pe tetiera, am inchis ochii. Cat era ceasul? M-am uitat la ceasul din bordul taxiului. 7 am.

O sa ma duc direct in pat si o sa ma rog ca totul sa fi fost doar un vis. Nici nu-mi mai pasa daca erau fotografi in fata hotelului. O sa rezolv asta mai tarziu. Te rog, fa ca saptamana asta sa fie mai buna si sa n-o iau mai in jos pe panta. Sper ca ghinionul fetei aleia sa nu se fi lipit si de mine. Era ghinion sau ea era doar extrem de impiedicata? Am ras de unul singur cand mi-am amintit noaptea trecuta si n-am putut sa ma abtin sa rad si mai tare cand mi-am amintit expresia fetei ei cand a realizat ca e blocata pe dinafara avand pe ea doar un prosop – nepretuita imagine.

***

Banuiesc ca vorbisem prea curand. Saptamana a devenit din ce in ce mai rea incepand din acel moment. Inainte de weekend, un grup de fane nebune au trecut prin cei 2 tipi de la security si i-au impins de parca ar fi fost papusi din paie, in timp ce incercau sa ma imbratiseze, sa ma apuce si poate sa ma si violeze, cine stie ce era in capul lor….Viata mea era o nebunie totala. Au sfarsit prin a ma pocni de mai multe ori in cap si aproape ca m-au doborat. Compania producatoare mi-a crescut numarul de garzi la o echipa de 4 oameni. O nebunie, cum spuneam.

Saptamana urmatoare un alt grup a trecut prin echipa de 4 garzi de corp si ne-a impins in strada direct intr-un taxi care era in miscare. Din fericire pentru mine eram in New York si taxiul abia daca se misca. Acum aveam o echipa de 6 garzi de corp si scria peste tot prin ziare si la televizor ca aproape am fost omorat de o gloata nebuna de adolescente.

Trecusera aproape doua saptamani de la „Interviu”. Nu mai auzisem nimic despre niciuna din fete. Credeam ca experienta pe care am avut-o ma va afecta intr-un mod negativ, luand in considerare halul in care am luat-o razna atunci, dar toate interviurile pe care le-am avut dupa aceea s-au dovedit a fi rutina si plictisitoare prin comparatie. Eram intrebat aceleasi vechi intrebari. Ma gandeam ca poate Melissa Moreland o sa ma contacteze sa-si ceara scuze sau ceva., dar banuiesc ca nu sunt chiar asa de usor de gasit si nu-mi imaginam ca i-ar spune agentului sau purtatorului meu de cuvant ce se intamplase.

In ciuda faptului ca ma gandeam constant la asta, am realizat abia saptamana asta ca nu-i stiu numele intreg. Prietena ei a strigat-o Cassandra, sau Cassie. Nici macar nu puteam sa o caut pe Google. Fusesem atat de furios ca ea nu-l stia pe al meu din motive evidente, dar banuiesc ca numele meu nu a fost mentionat nici macar o data cat timp am vorbit si conversatia nu i-a dat nici ei posibilitatea de a se prezenta. Ar fi mintit si ar fi spus ca e prietena ei?

Ma intrebam daca mai era in New York, sau daca a trecut peste tot si plecase sau daca si ea se gandea la mine. Sunt sigur ca prietena ei, Melissa, i-a spus deja cine eram. Asta doar daca n-a omorat-o inainte. Gandul asta m-a facut sa zambesc. Dumnezeu stie cum a reusit sa se descurce fara macar sa-mi stie numele.

Soferul de taxi a calcat brusc frana dandu-ma aproape cu capul de scaunul din fata si asta m-a facut sa ies din ganduri. Ma indreptam spre biroul lui Nick din New York. Dupa incidentul cu taxiul, a venit incoace din LA ca sa vorbim si sa regandim strategia. Stephanie urma sa fie si ea aici pentru intalnire. Aducandu-i impreuna pe agentul meu si pe puratatorul meu de cuvant insemna ca poate, speram eu, urma sa schimbam cateva chestii pentru ca viata mea devenise mult prea nebuna pentru mine si inca mai aveam 4 saptamani de filmari in New York peste care trebuia sa trec.